La ora 11 s-au implinit 6 luni de cand ai venit in lumea asta, Pufaciosul meu. Nici azi nu realizez daca este realitate sau vis. Ai fost oare in lumea asta? Ceea ce traiesc este oare un vis lung din care urmeaza sa ma trezesc?

Nu voi intelege prea curand ce a avut trupusorul acela mic si scump – de ce nu a functionat normal, de ce atatea anomalii dar mai ales…de ce tu, Minunea mea?

De ce tu, 77 de zile…atat de chinuit ca sa traiesti? De ce Iubitul meu?

Si poate as fi inteles tot…dar cum de ai trecut cu bine de operatie ….iar dintr-o pneumonie sa cedeze tot?

Te iubesc, Sufletelul meu.

Va multumim. Va multumim tuturor ce ne-ati fost alaturi. Imi pare rau ca timpul nu mi-a permis sa va tin la curent cu evolutia lui Andreiut si ca au fost mai importante pentru mine sa fiu alaturi de el pana in ultimul moment.

Am mult de lucrat la acest blog, vreau sa il transform, dar cere din nou timp. Acum il am. Pacat ca nu este pentru Andreiut…..